Sarea (d)in bucate

Au fost odată ca niciodată niște oameni care, au decis că sarea noastră cea de toate zilele să fie acceptată doar dacă este iodata. Și nu așa, oricum, ci pecetluită prin lege, oameni buni. Apoi nu știu cum vă sună vouă, dar mie asta îmi amintește de o altă poveste numită: Prostia omenească.

De atunci, săracii oameni, înghit gălușcă cu sare iodata, pentru că, ferească Sfântu’, să nu care cumva să îi lovească boală cea nemiloasă, iar domnișoara Hipotiroida să își facă cuib prin ungherele lor.

Dacă nu știați, părinții noștri au apucat vremuri mai sănătoase și mai echilibrate psihic, să nu spun altfel, dar noi, copiii ăștia cei rahitici ca niște pui de Avicola, cum ne numeau bunicii, am cam sărit parleazul timpurilor bune.

Și iaca, mai marii vremurilor, de care am prins drag mai ceva ca de “sarea-n ochi”, hotărăsc la un moment dat, undeva prin 2002 (dacă nu mă înșel), de teama drobului de sare ce ar putea să cadă într-o bună zi, ce să punem în bucate:

Sare albă și-nflorata,
Rafinată și iodata,
Să ne bage-n zece boli,
Din ele să nu te scoli.

Glumă, glumă, dragii mei, însă treaba devine extrem de serioasă când înțelegem că de fapt povestea nu e poveste ci o realitate crudă care ne lovește fix în… tiroidă și în alte părți mai sensibile.

Să-mi fie cu iertare, dar dacă vecinul meu e bolnav, ar trebui să iau și eu pastile? Preventiv? Cam așa stă treaba și cu sarea iodata, care, cică, ar fi fost introdusă pentru a preveni înmulțirea bolilor de tiroidă. Dar, exact ca în filmele cu „deștepți”, ghiciți ce? În loc să fie ameliorată starea de sănătate a oamenilor, s-a dus mai jos ca fundul văii celei adânci:

acolo unde și-au găsit bolile
frații și surorile.

Și unde nu mi s-au adunat deodată: cancere tiroidiene, sindroame alergice, hipotiroidisme, dezechilibre hormonale şi alte câteva de ți se plimbă limba-n gură dacă încerci să le pronunți.

Vorba aceea: cutia pandorei, ați vrut, asta ați găsit!

Dar, să lăsăm poveștile și să vedem ce e de făcut? Vă întreb așa, într-o doară numai, șțiți ce mâncați? Sau pentru că asta are toată lumea pe masă, devine o normalitate de nebăgat în seama, inofensivă?

Ce alegeți: sarea rafinată, un produs industrial golit de minerale dar cu adaos de iod, aditivi alimentari precum ferocianură de potasiu, ferocianură de sodiu și antiaglomeranti și care ne expune la afecțiuni diverse precum: hipertensiunea arterială, boli cardiovasculare, cancer, obezitate, calculi renali, gută etc. sau sarea adevărată, naturală, integrală, gen sare de Himalaya sau sare marină integrală cu peste 90 de elemente minerale precum potasiu, calciu, magneziu, fier, mangan, molibden etc. ?

Eu sunt sigură că sunteți oameni cu toate țiglele pe casă și că acum veți ști să faceți diferența în favoarea sănătății. Și apoi, dacă vă pândește demonul Iod, să știți că sarea naturală poate fi iodata prin adaos de alge marine și chiar există asemenea amestecuri pe piață.

Să vă bată norocul și înțelepciunea, dragii mei!

Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să fii la curent și cu următoarele pe care le scriem, te poți abona la newsletter și ne puteți susține cu un LIKE sau SHARE!