HRISCA

HRISCA

Hrisca

Astazi, dragii mei, va prezint pe dna HRISCA. Cam mica de statura si cam….neatragatoare dar, dupa cum bine stiti, “esentele tari se tin in sticlutele mici”.

Dna HRISCA provine dintr-o familie nu prea mare, de pseudocereale ca si Doamna AMARANT si Domnul QUINOA, asa ca, are avantajul de a nu contine gluten si, astfel, de a nu provoca alergii, asa cum o fac graul, orzul sau secara.

Pseudocerealele fierb mult mai repede decat vecinii cu gluten de peste drum si, totodata, au o valoare biologica excepţionala.

Mai mult decat atat, proteinele lor se digera si sunt asimilate mult mai usor. 
Cei mai importanti nutrienti ai Dnei HRISCA sunt: manganul, cuprul, fosforul, magneziul, dar, draga de ea, mai ascunde si aminoacizi extrem de benefici, printre care se numara chiar lizina, dar si fibre solubile care incetinesc rata de absorbtie a glucozei in sange, transformand-o intr-un aliment indispensabil pentru diabetici sau pentru cei care au glicemia destul de oscilanta. Importanta Dnei cu pricina mai consta si in prezenta unui flavonoid (fitonutrient care protejeaza organismul de boli prin extinderea actiunii Vitaminei C, functionand ca un antioxidant) pe nume rutin.

Totodata, ea este recomandata femeilor aflate la menopauza, in special celor care au colesterolul marit, hipertensiune sau semne de boli cardiovasculare.

O informatie extrem de necesara este aceea ca este un aliment important pentru microbiota intestinala pentru ca manifesta calitati de prebiotic stimuland dezvoltarea unor bacterii probiotice esentiale. Exista si varianta de tarate din hrisca insa acestea contin o cantitate mult prea mare de fitati si taninuri, componente ce intra in categoria antinutrientilor.

Pe piata se gaseste atat in forma sa integrala, naturala, cruda cat si in varianta prajita, asa ca cititi cu atentie eticheta daca nu stiti sa o recunoasteti.

Eu am preparat-o pentru cina asa ca, iata o idee de reteta, foarte simpla, la indemana oricui:

Puneti hrisca la inmuiat in apa, pentru 3-4 ore (in acest timp, puteti schimba apa de cateva ori, inmuierea lor va duce la eliminarea inhibitorilor enzimatici, astfel ca va putea fi digerata iar nutrientii vor putea fi asimilati; multi prefera sa nu o puna la inmuiat), apoi o fierbeti in apa (puneti apa doar cat sa o acopere foarte putin), la foc mic pentru maxim 5 minute.

Dati la o parte hrisca fiarta dar o puteti asezona cu ceva sare de Himalaya sau Guerande, dupa care pregatiti un sos cu ceapa usor calita, ciuperci, sare, piper, oregano, cimbru, turmeric, usturoi si sos de tomate.

Amestecaţi sosul cu hrisca si adaugati o mana de patrunjel proaspat.

O puteţi servi cu muraturi, daca doriti, ca tot e sezonul lor.

Aceeasi fiertura de hrisca mai poate fi folosita si in combinatie cu fructe uscate (stafide sau curmale, smochine) dimineata, ca mic dejun iar cei care au intoleranta la gluten (reala datorita modificarilor multiple ale cerealelor) si carora le lipseste painea, pot face turte de hrisca (faina de hrisca, apa si sare – aluatul rezultat se lasa la dospit macar o ora) coapte pe plita, in tigaie sau la cuptor.

Mai simplu de atat nici ca se poate!

Cu fotografii cu tot, sa va fie de folos!

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent si cu urmatoarele pe care le scriem, te poti abona la newsletter si ne puteti sustine cu un LIKE sau SHARE pe pagina noastra de Facebook!